Poate au înnebunit zeii ?

Autor: Nymb, (08/01/2012 - 00:19)

Poate au înnebunit zeii,
Luptătorii au înfipt cuţite-n ei
Cu sânge şi lapte de capră,
Cu vise şi apă deodată...
Au băut cu toţii.
Din apa vicleană,
Trei feciori,
De mână Satană -
s-au înnecat.
Leii şi tigrii
Valuri albe au spulberat,
Iar cuţitele de piatră
Pe apă le-au păstrat.
Cătuşele de nisip
Au lăsat Împărăţia Veşnică a Timpului Negru,
Şi au dezbracat Şapte Zeiţe Alintate de Nimfe,
Şi miera nu era miere de aur,
Şi vinul nu era băutură de sete,
Nici fumul nu era, nici foc nu era,
Câte au lipsit, au lipsit cândva ;
Şi toate de ele au fost preuitate,
Frumuseţea şi vinul era pe aproape,
De la stele – lumină, de la ele – puţină,
Dar era singura lumină.
Şi calea nu era de întuneric,
Şi metrul nu era de metric,
Dar lovitura din spate,
Cu cuţite la oase :
M-a doborât,
Dar, nici ei n-au plecat sănătoşi...

Poate au înnebunit zeii...
Le cânt de sub ferestre
Cu chitări şi nimfe terestre,
Cu mii şi mii de orchestre.
Valuri negre ancora şi-o ţin
Două secunde pe lângă venin,
Lacrimi lăsate, uscate de crini.
Soldaţi cu fese udate-n noroi
Haine nerupte şi uitate de ploi,
Strângeri de şold, scrisori nedeschise
Porţile noastre, porţi neînchise !
Alte nopţi, drumuri cu roţi,
Gropi fără de gropi, morţi fără de morţi,
Pune palme pe faţă, uită-ne pe toţi !
Cu picioarele legate, cu mâna de ţintă
Din coroana cea de spini,
Durerea –
Ţie, s-o alini...
Stau legat de pat, cu noduri şi noduri prea ude,
Cu mii de soldaţi, şi cu nimfele surde,
Căci mirarea din mare,
Feciorii renasc– cu paşi de ostaşi.
Şi din mână Satană,
Între inimi – o rănă
Ce arde ca iadul,
Şi sunetul desface gândirea,
În mii de emoţii, pe stecle cu toţii,
Să adormim.

Poate au înnebunit zeii,
Căci ei m-au alintat de zeu...

• 3 commentarii
• Tema: Poezii de Rămas Bun