Plânge iarna de durere

Autor: Anatolie, (08/01/2012 - 11:35)

Plânge iarna de durere
Că-i lipsită de putere,
Ger nu e, nu viscoleşte,
N-are ce, nu fulguieşte.

Trist e plaiul dezvelit
Aşteptând să fie-albit,
Trist e satu-n sărbători
Fără ceţi de urători.

Poate, cu ploaia în spate,
Rar să vezi prin sate
Vreo ceată greoi păşind
Prin apă ştiobâlcăind.

Plânge iarna, de ce oare?
Se întreabă orişicare.
Doar din străbunei măi tată
Iarna n-a plâns niciodată!

08 ianuarie 2012

Comentarii (6)

A scris parfum_de_toamn la 08/01/2012 - 14:32:40

Ne tanguim cu jale , ca iarna ne ocoleste
Un raspuns in graba scris , te rog primeste
Asa fiindca, observi talentul iti pretuiesc
Si-o rima alinatoare m-am grabit sa ticluiesc

Cred ca nee pedepseste Cristul , si natura
Ca suntem rai , si -n fiecare adunaram ura
Si-n loc de ierni cu cea firesca dalba nea …
E” primavera “ trista ce painea de maine o ia

Unde este iarna ?.....sigur in exsperiente
Neglijand natura ,ani la rand pe multe frecvente .
Dar sa mai speram , n-or fi doar anotimpuri triste
Versurile noastre vom putea sa scriem -optimiste .

A scris Anatolie la 08/01/2012 - 17:10:13

Mulţumesc pentru trecere prin versurile mele.

A scris anotherme la 09/01/2012 - 00:06:27

"ştiobâlcăind"!!! - mamă, ce-mi place cum sună! Un cuvânt de 10, nu l-am mai auzit!
Iar în ceea ce priveşte bizareria anotimpurilor, natura o fi vinovată de efectul de seră?

A scris Anatolie la 09/01/2012 - 07:58:33

Mulţumesc anotherme!

A scris zaxa la 15/01/2012 - 00:28:46

poate pana la urma o sa vina si zapada mult dorita.....frumoasa poezie...

A scris Anatolie la 18/01/2012 - 21:07:27

Mulţumesc pentru apreciere.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!