Ferestre

Autor: Nymb, (09/01/2012 - 16:43)

Ferestrele încă mai picură tristeţea oraşului,
Iar din văzduh trei porumbei explodează :
Sute de lacrimi şi mii de copii
Explodează durerea...
Nemernicia mea scufundă creionul
la recii ani
de închisoare spirituală.

Linişte, bate cineva la uşă...
O fi ea ? sau umbra sa ?
De ce bate cineva la uşă
Când nu aştepţi nimic ?

Tuberculoza a sucit gâtul creionului,
De tristeţea oraşului, ei s-au sinucis.

Ferestrele nu mai picură tristeţea oraşului,
Nici din văzduh porumbei nu mai zbor
O lacrimă de pasare Phoenix
Explodează durerea...
Gloria mea blestemă creionul
la veşnica
închisoare spirituală.

Linişte, nu bate nimeni la uşă...
Nu e ea, nici umbra sa.
De ce nu bate nimeni la uşă
Când tu aştepţi ceva ?

Oceanul a secat gândul creionului,
De tristeţea lui...m-am sinucis.

Comentarii (3)

A scris fenixonu la 09/01/2012 - 18:01:46

spirituala.............

A scris suri la 10/01/2012 - 17:43:21

închisoare spirituală, cum e să ieşi din ea

A scris zaxa la 17/01/2012 - 08:18:23

mi-a placut. bravo!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!