Aştept, aştept, aştept…

Autor: Anatolie, (10/01/2012 - 07:41)

Aştept, aştept, aştept…
Poate că scap şi eu de rele,
Văzând că-s şi mai grele
Îmi strâng nevoile la piept
Să nu rămân şi făr’ de ele.

Trece timpul, greu şi greu,
Nevoi multe, pieptu-i mic
(Cândva vrednic şi voinic),
Ajuns scund şi-n vă-le-leu
Bag nevoile-n curnic.

Aştept să cotcodăcească,
Dar tăcere ca-n mormânt,
Şi încep singur să cânt,
Poate, pân’ o să zorească,
Şi o să cotcodăcească.

Văzând că e slută treaba
Iau nevoile-n spinare
Şi mă-ndrept peste hotare,
Că oricum, aici, degeaba
Cânt şi bat eu din picioare.

10 ianuarie 2012

Comentarii (6)

A scris anotherme la 11/01/2012 - 01:17:20

"Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul". Niciun român nu e întreg fără lipsurile lui. Mi-a plăcut foarte mult poezia, mai ales prima strofă.

A scris Anatolie la 11/01/2012 - 07:25:59

Mulţumesc mult pentru apreciere.

A scris aura la 11/01/2012 - 09:53:07

Astept, astept, astept...
Mi-ai pictat un suras amar. Amar , dar tot suras. Iti multumesc si te felicit pentru vers. Cu stima. Aura

A scris Anatolie la 11/01/2012 - 12:13:32

Mulţumesc aura! Măbucur că ţi-au plăcut versurile.

A scris zaxa la 17/01/2012 - 21:34:50

mi-a placut. felicitari!

A scris Anatolie la 18/01/2012 - 21:05:57

Mulţumesc pentru lectură şi apreciere.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!