Ghinda cu ghinion

Autor: Anatolie, (12/01/2012 - 10:05)

Într-un stejar rămuros,
Un cioroi, încă fălos,
Croncăneşte peste glie
Vrând să fie ciocârlie.
Parcă dându-şi duhul,
Poluând văzduhul,
Fiind trecut de vreme
Loc de cânt... el geme.
Trecând cântu-n cârâit,
Cioroiul mult obosit,
Vrând aripile să-ntindă
Fu lovit de-o ghindă.
Ori ghinda cu ghinion,
Ori cioroiul rău în tron,
Dar căzu fără de veste
Din stejarul său poveste.

Căzut din stejar cioroiul,
Supărat de tot - copoiul,
Între ghinde-mprăştiate
Întins sărmanul pe spate
Încercă să se ridice,
Dar din frică să nu pice
Alte ghinde peste moacă
A-nceput să bată-n toacă
Cu ciocul său, încă tare,
Adunând în jur vâltoare
De cioroi nemulţumiţi
Cu el de ani înfrăţiţi
Pentru-a curăţa terenul
De ghinde, dar şi stejarul
Să-l stârpească fără milă
Cât încă mai au ei silă.
Şi pân’ soarele răsare
Cioroiul fiind pe picioare
Începu cu-ai săi confraţi
Să taie-n stejarii fraţi.
Nori de ciori peste stejari
Umbreau crângurile mari
Cercând să cânte în cor
Pre limba cioroilor.
Cântul lor trezea cioroii
Precum fluierul copoii,
Adunând fără tăgadă
Mic şi mare la grămadă.
Stejarii daţi în furtună
Aşteptau vreme mai bună,
Dar cioroii se-nmulţeau
Şi-n cor vesel croncăneau.
Cioroiul, cândva picat,
Exaltat s-a scuturat,
Şi umflând aripa-n vânt
A intrat din nou în cânt.

12 ianuarie 2012

• 4 commentarii
• Tema: Poezii Diverse