Curcubeul Poeziei Noastre

Autor: Love-Anonim, (17/01/2012 - 18:36)

Curcubeul Poeziei Noastre
Afară ninge,dragă Eminescu,
În jur e numai dor şi armonie,
În ale tale versuri văd cerescul,
În ochi sclipeşte iar o bucurie.
Şi simt iubirea ,parc-o ţin de mîna,
Iar lumea asta este minunată,
Viaţa nu-mi mai pare o minciună
Luceafăr sfînt,tu nu mori niciodată.
Eu albul iernii ţie ţi-l dedic
Lipsit de ură,chin sau de durere
Din universul meu atît de mic
Tu ai creat un cer imens de stele.
Şi sa ajung la ele, Eminescu,
M-ai învăţat chiar tu în orice vers
Fiindca doar purtînd în sine crezul
Din suflet eu speranţa nu am şters.
Eroul calator prin nemurire,
Poete drag,tu veşnic vei ramîne
Fauritor de dor şi de iubire,
Ai fost şi azi,şi ieri,vei fi şi mîine.
În tine văd şi ploi dar şi ninsoare,
Şi flori,şi codri,rîuri infinite
Orice cuvînt al tău devine soare
Ce luminează cu raze fericite.
Eşti curcubeul poeziei noastre
La fel de unic,la fel de minunat
În lumea ruinată de dezastre
Tu ai rămas poet adevarat.
Şi iaraşi ninge,dragă Eminescu,
Drept semn frumos al farmecului tău
În orice poezie văd firescul
Ce l-ai purtat in inima mereu.
Şi tot ce scriu e doar o încercare
De-a venera talentul tău enorm,
Am înteles ca inima nu doare
Atunci cînd sunt creaţii ce nu mor.


Jumiga Daniela Cl. a X-a „B”

• 3 commentarii
• Tema: Poezii Dedicate