Reflectii interioare

Autor: Unactorgrabit, (19/01/2012 - 02:15)

Îmi târâi trupul șchiop pe lîngă anotimpuri,
îmi târâi genele peste ochii seci
mă privesc în iris...neant adânc
în care se văd viscerele nopților noastre,
mă prind de o lacrimă...e ultima..
și alunec în parfumuri cu miros de gutui
învelite în hârtii vechi
pline de declarații expirate;
mă peticesc în grabă cu un surâs
efemer și diform
țipând în neliniștea-mi dulce
pescăruși.


Pregătit în trup cu noi molecule de spaimă
îmi îmbrac siguratatea cu banalități,
mă îndrept din obișnuință
spre același gând,
gând încremenit în absent:
-Și ce mult te-am iubit...

Comentarii (7)

A scris fenixonu la 19/01/2012 - 08:34:20

pescarusi!!!!!!!!!!!

A scris Corali la 19/01/2012 - 09:30:55

Mi-ai umplut sufletul de trairi "si alunec in parfumuri cu miros de gutui " ,raman o admiratoare a versurilor tale si sper sa "ma contaminez " de acest romantism neasteptat ...

A scris Alin85 la 19/01/2012 - 18:55:17

Timpul trecut folosit in ultimul vers pune accentul exact unde trebuie...
Am citit cu placere.

A scris suri la 19/01/2012 - 19:33:48

și alunec în parfumuri cu miros de gutui
învelite în hârtii vechi

A scris IngerDecupat la 19/01/2012 - 20:07:37

gând încremenit în absent

A scris zaxa la 21/01/2012 - 20:29:50

e superba. felicitari!

A scris aura la 03/02/2012 - 20:04:05

"îmi îmbrac siguratatea cu banalități,..."
Nu-i banalitate sa scrii astfel.
Bine v-am regasit!
Aura

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!