Povestea plopilor

Autor: IngerDecupat, (19/01/2012 - 20:23)

se tanguiau plopii
cu trupurile lor
drepte si vanjoase
de-o parte si de alta a strazii
ca ziduri verzi, incremenite

eu ma uitam la mainile cernite
erau atat de albe, de-un alb intunecat
si tu-mi spuneai sa-ti povestesc
iar eu spuneam ca am uitat...
povestea plopilor care plangeau

sa-ti povesteasca ei
cand ai sa treci in pas grabit
cu miros de grau in parul balai
cu miros de mai pleci
cu miros de mai stai...

mai stai!


Comentarii (4)

A scris gabinitu la 19/01/2012 - 20:58:39

cu miros de mai pleci
cu miros de mai stai...

A scris Leona la 20/01/2012 - 17:26:42

cu miros de mai pleci
cu miros de mai stai...

Asta a făcut poezia!

A scris suri la 20/01/2012 - 17:45:29

de-un alb intunecat..... se întîmplă să ni se întunece albul, nu ştiu de ce mi-am amintit de o frază citită cîndva care spunea, că oglinda trebuie ştearsă în fiecare zi de praful care se aşează pe ea

A scris zaxa la 22/01/2012 - 13:51:30

e frumoasa. bravo!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!