Uneori noaptea

Autor: somesanu, (20/01/2012 - 01:01)

Uneori noaptea mea e bezmetică
are funinginea lumii pe buze,
încerc să o îndepărtez
dar nu dispare.
E ca o duhoare de câine mort
aruncată pe caldarâm,
degeaba o ocoleşti,
că tot te loveşte şi o porţi după tine
în haine, o vreme.


Uneori e neagră, umedă şi uit
drumul prin care ies din tunel,
întunericul se caţără pe ziduri
ca o iederă bolnavă.
Somnul îmi trimite vise halucinante
care mă sperie,
vorbesc şi nu mă înţelege nimeni
sunt într-un corp din care nu pot să ies,
cineva mă ţine pe loc.

Alteori e albă, plutitoare,
cu luna intrată pe fereastră
şi eu scriu, scriu despre ea.
Mă ţin treaz cuvintele aruncate
mă strigă dar nu le aud.
Scriu, nu le bag în seamă,
îmi alunecă de pe frunte în poem
şi apoi adorm...

• 1 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură