De prea mult alb
Autor: ovidiub, (21/01/2012 - 09:11)
De prea mult alb, e cerul o ruină
Ce se destramă feeric în ninsoare;
Un fulg stingher purtând aceeaşi vină,
De prea mult alb - lumină şi candoare!
Atâta alb încarcă iarna-n rochii,
Dantele de fantasme fulguind;
De farmec prins, îmi lăcrimează ochii
Cum o mireasă o găsesc privind!
Prin ramuri ninge albul hibernării,
Topite frunze-şi ţes tăcut covorul,
Îngheaţă apa-n matca resemnării
Şi mii de păsări îşi amână zborul!
De-atâta alb, petrec mai mult în noapte;
De-atâta alb, curg sănii pe răvaş;
De-atâta alb, sub paşi, mă-ngână şoapte
Când lacrimi strâng pe gene pătimaş!
- 8 commentarii
- Tema: Poezii de Iarnă
