Am pus soarele pe cer !

Autor: dragom_bv, (21/01/2012 - 22:24)

Privirea mea a spart tot cerul, iar din ochi cerneal-a curs,
Ajung cu mâna mea la soare şi soarele din cer l-am smuls
Şi-n palme soarele se scurge, cu raze moi şi sclipitoare,
Dar întuneric s-a făcut şi-am desenat pe cer alt soare.

Atunci din mine au crescut, aripi ce m-au dus în zbor,
Deasupra de lună, de unde ieşeau stele, ca dintr-un iozvor,
Iar luna înota, într-o mare adâncă, ce greu se mai vedea,
Din apa cea din mare, cu gust de fericire, am băut din ea.

Din acel moment, de fapt eu fericirea, deplin am cunoscut,
Un sentiment ceresc, fără de sfârşit şi fără de început,
Dar eu fără de aripi, am căzut din cer, pe-o masă de lumină,
Prin nori aprinşi, în faţa mea, stătea un chip, alb de regină,

Regină din lumină, eşti chip angelic oare sau eşti simplu om ?
Esti fericirea mea, cea mai mică parte, eşti tu dintr-un atom,
Am privit spre tine şi mi-am adus aminte, că-n palme ţin un soare,
Am pus soarele pe cer şi tu regină albă, te-ai preschimbat în floare !

• 5 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură