Dansez cu pozele Vechi

Autor: ADELIO, (23/01/2012 - 00:35)

O noapte ce desparte sperante miscatoare
Aduce in suflet,tresariri ametitoare
Lasa intunericul sa-si faca simtita prezenta
Sa simti si tu,si el,si ea,toata violenta

Se pierde-n foc tot ce am creat
Moartea prea mult timp a asteptat
A ales o viata dominata de durere
Pentru ea fiind o perfecta asociere

Patru pereti o lumea inconjoara
Alaturi alta lume,un nimeni mai separa
Inca mai traieste pentru ei
Traind din flacara brichetei

Se zbate inima in abisul disperarii
Pentru clipele,ce s-au dat uitarii
Pentru pozele pierdute in trecut
Pentru fiecare secunda ce-a durut

Dansez cu pozele vechi prin ploaie
Incercind sa mai incetinesc acele sufletesti razboaie
Nu pot sa ma conving ca pot sa mai exist
Sunt doar suflet pierdut si trist

E atit de bine ca pozele ma inteleg
Numai in privirile acestora mai cred
Mai pot sa vad in ele,o picatura de singe fericit
Mai pot sa vad poetul cel nenorocit

O vad pe prima si trece un fior prin vene
Nascind in sufletul meu intimplari obscene
Lasa urmele durerii depline
Care la rindul ei in viata ma mai tine

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!