Poem pentru Eminescu
Autor: mihaibr, (24/01/2012 - 12:06)
In timp ce recapitulam biografia si opera lui Mihai Eminescu pentru examenul de Bacalaureat care se apropie mi-au venit in minte urmatoarele versuri, pe care fara sa mai stau pe ganduri le-am pus pe hartie avand crezamantul ca, o data si o data vor ajunge acolo unde trebuie - in sufletele oamenilor- si totodata m-am gandit ca pe pacat sa tin doar pentru mine lucrul sfant pentru care s-au jertfit atatea sflete de poeti- creatia- poezia.
De ma-ntreaba-n asta lume
Cineva de Eminescu,
Voi raspunde cu regretul
Unui om cu mari lacune:
Stiu ca Eminescu este
Steaua Nordului ce arde,
Si lumina ei da viata
Versurilor din balade…
Stiu, ca fara el cultura,
Ar muri de timpurie,
Caci poetii ce-I urmeaza
N-ar mai sti ce sa mai scrie.
El e Dumnezeul cartii,
Fara el, noi, cei de azi,
Am fi rataciti pe-un munte,
Plin de catina si brazi…
Mintea mea, nu va patrunde,
Niciodata geniul sau,
Si nu va pricepe taina,
Ce-n cuvant el o ascunde…
Caci mi-e creerul prea mic,
E prea goal-a mea gandire
Sa priceapa versul sau,
Despre ura si iubire.
Viata noastra-i efemera,
Totul se preface-n scrum,
Din noi vor ramane oase,
El insa, traieste-acum,
Va trai atata vreme,
Cat pe buzele pagane,
Ale oamenilor simpli,
Se mai spune-o rugaciune:
Eminescu, tot pamantul,
Cu metanie se inchina,
La altarul tau de aur,
Ce-i o carte de lumina,
Eu cu dansul impreuna,
De-o potriva ma inchin,
Ramai, viu in viata noastra,
Azi, si pururea.
Amin!
Astept comentariile voastre, pot fi si critici ca nu ma supar, pentru ca ele ma ridica si-mi dau un imbold pentru a merge mai departe
- 4 commentarii
- Tema: Poezii Dedicate
