Adaptare

Autor: CristinaT, (29/01/2012 - 08:29)

Nu ştiu cum se întâmplă
Când fac un pas
Cresc spini de fier pe urmele mele
Mai şi-nfloresc, minunaţii,
În al doisprezecelea ceas
Fac flori de cuie, mirosind a frig

Mi-am pus două cuvinte la tâmplă
Am respirat adânc şi am tras
Sunt dependentă de ruleta rusească
Se pare
Cu ce glas să mai strig ?
L-am pierdut
Pe cel cunoscut
Îl ţineam lângă chei
Loc sigur, mi-am zis,
Până-am rămas fără glas
Într-o dimineaţă cu soare

O să strig cu ochii de-acum
Îi învăţ să tragă aer în iris
Până nu mai pot
Să formeze un sunet rotund,
Ochii mei,
Ca un ţipăt format din vocale
O să-i arunc apoi, cu sunet cu tot
Departe, pe drum,
Să te-ntâlnească
În visele tale

Comentarii (2)

A scris suri la 30/01/2012 - 14:27:41

am observat că poeziile tale îşi iau avînt spre final, începutul e mai greu

A scris CristinaT la 30/01/2012 - 15:59:54

M-am gândit să iau exemplu de la avioane...Mulţumesc pentru interes şi comentarii...

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!