****
Autor: fantomas2002, (29/01/2012 - 16:50)
Cînd ochi-mi te-au văzut și inimii au spus
În gîndu-mi ambii au săpat, o taină au ascuns.
O taină căutată perpetuu, de-a gîndirii lumi,
Izvorul seminției, ce tinde că suntem comuni,
Egalitate unică și dreaptă, în cursul rațiunii,
Un joc de antonime, adică și nebunii.
Prin ștersături de zodii, răspunsul căutam
Documentînd gîndirea încet-încet orbeam.
Pînă la urmă el, cu-n sfat îmi răsări,
Șoptind durerea ce o simt, la fiecare zi.
Am înțeles simțirea și locul l-am găsit,
Dar am întîrziat, căci ea s-a-mbolnăvit.
Întîi și-ntîi în visu-mi, tu ai apărut
Cînd leacul căutam - demult ce-a dispărut.
Nu pot să spun ce-a fost, memoria s-a șters
În grabă am pierdut-o poate, sau al tău un interes.
Un gust doar de lumină, de Biblie zvonit
Nu-i deslușesc culoarea, hipnotic haos sfînt.
Iubire coborîtă, cioplită-n lut, în al femeii chip
Cioplită ideal, să nu mai cred nimic.
Purtîndu-mă prin visuri mai multe nopți la rînd
Mi-ai arătat aripa-ți de înger păzitor și blînd,
Mi-ai povestit dreptatea izvoarelor demult secate,
M-ai învățat iubirea, mi-ai dat și libertate.
Simțit-am frumusețea dulce, a făpturii tale,
Sînu-ți cast tremurător, cu gust de răsărit de soare,
Sărutu-ți ce te-ndreaptă la poarta morții să zîmbești,
Stelele din ochișori-ți te fac să rătăcești.
Mi-ai dăruit aripa-ți, să poți veni din vis
Lumea ta s-o poți schimba, pe un altar încins
Să lași, să uiți puterea și gîndul tău divin
În brațe să-mi cobori, știind că-ți sunt străin.
Prea am avut credința, să poți să mă mințești
Cini ți-a șoptit că nu-nțeleg scripturile cerești.
Doar mi-ai văzut aripa, în sus cum se avîntă,
Culoare i-ai văzut și cîntecul ce-l cîntă.
La ce îți trebuiește suflet de muritor,
Nu pot să-ți dau puterea ce-o am ca trecător.
Iubindu-te, eu cred că mă iubești
Cu lacrimi chiar îți spun, s-mă părăsești.
Ași vrea, dar nu pot însuși să mă mint,
Nu vreau să te accept, să te iubesc, să te alint.
Tu vreai la dreapta-ți ca să stau, iubire ca să sorb
La urmă dependent să pot rămîne-un rob.
Tu ești un sol a unei lumi neacceptate,
Sub masca cea de ceară ai semne de păcate
Și cînd sub zîmbetu-ți iubirea tu mă-nveți,
Inim-ți se zbate și gîndu-ți cere preț.
Eu cred a ta iubire, n-am spus că cred în tine,
Nici șansa ta n-o vreau, ce m-a ales pe mine.
Te rog să pleci în lumea ta, accept să ne iubim
Numai în lumea cea de vis, prefer să fiu străin...
- 1 commentarii
- Tema: Poezii de Dragoste
