ATLASUL IUBIRII

Autor: blacks, (30/01/2012 - 18:24)

ATLASUL IUBIRII

Pe umeri suport despărţirea-un munte
În care am închis prezent şi trecut
Eu sunt Atlasul clipelor mărunte
Şi stelelor în care ai crezut.

Încovoiat de taina unui cuplu
Mă sprijin pe pamântul plin de amintiri,
Cand erai un vis şi crezul ţi-era suplu
Şi-am intrat în marile iubiri.

Doi îndrăgostiţi pornit-am către piscuri
Plutind pe adieri de infinit,
Şi am ajuns la zei, lasând jos, în abisuri,
Cercurile lumii şi-un destin primit.

Am stat împreună un secol, o viaţă
Fără gând de mărire, fără rost de erori
Şi ţi-am fost idea şi mi-ai fost povaţa
Celestelor clipe fără fulger sau nori.

Dar apoi ai decis că e rost de mărire
Către zei şi viaţă un etaj să mai urci.
N-ai mai avut timp de mine, iubire
Îngropând speranţe şi vise sub cruci.

N-ai ştiut, iubito, că e-un sacrilegiu
Către focul Luminii în zbor să te-avânţi
Că s-atingi Lumina e un privilegiu
Dat în folosinţă tâmplelor cărunţi.

Icar feminin al măririi umane
Ai căzut spre pământ fără aripi sau scut
Iar eu prizionierul internelor drame
N-am putut să te prind, să traiesc în trecut.

Ai cazut brutal peste visele noastre
Le-ai strivit sub erori şi mormânt ai deschis
În ţarâna udată cu lacrimi sihastre
Ce a fost un cuplu, pe veci ai închis.

Mă uit lângă mine şi gol iţi e locul
Sentimente de vină mă-ncearcă treptat.
În suflet mi-e frig , dar mă arde focul
Clipelor trăite cănd tu ai plecat.

Decid să rămân şi să sprijin un munte
Căutând căldura pe pamânt, nu în cer.
Cu ochii scrutez zarea să te vad ferice
Strălucind în ceruri ce nicicând nu pier.

Pe pământ mă sprijin pe faptele toate
Celestelor clipe trăite în doi,
Pe umeri suport amintiri nestemate
Şi jur să stau drept făr’să mă-ncovoi.

• 3 commentarii
• Tema: Poezii de Despărţire