DRUMEŢIA SUFLETELOR NEPERECHE

Autor: blacks, (31/01/2012 - 07:08)

DRUMEŢIA SUFLETELOR NEPERECHE

Hai să ne plimbăm prin infinituri
Şi să fim drumeţii unei dimineţi
Pe poteci de dor să te urmez în mituri
Şi să culegem albul din nămeţi.

Tu îmi eşti compasul cercurilor lumii
Raza ţi-e voinţa crezului în noi
Fără pioleţi, corzi, cuie sau funii
Urcăm către piscul iubirii în doi.

Şi cum eşti nălucă, tu zbori înainte
Mi-e voinţa vie de a te urma
Îţi urmez urcuşul, fără de cuvinte,
Îndrumând destinul către calea ta.

Tu eşti Adevărul şi îmi eşti ideea
Crezului în viaţă că vom fi eterni
Eu, un nou Pygmalion creând pe Galateea,
Stăpâni-voi lumea, stăpâni-voi vremi.

Crepuscul şi-ntunerici apar deodată
Şi te pierd în ceaţă, te pierd ireal
Se-adună în suflet avalanşă ciudată
De măşti, personaje, ilar carnaval.

Te strig în zadar şi îmi tremură glasul
Rămân într-un loc şi aştept un semnal
Mi-am pierdut busola, mi-am pierdut compasul
Spre piscurile vieţii, în asaltul final.

Pe jos sunt speranţe şi sunt zboruri frânte
Le iau şi-mpletesc cunună de dor
Îmi înfing destinul într-o creastă de munte
Şi mă leg feroce, de eternul zăvor.

Devin Prometeul iubirii finale
Legat de un vis, legat de un gând
Sunt prizonierul eternelor drame
Şi mor aşteptând.

• 3 commentarii
• Tema: Poezii de Dragoste