Poveste5

Autor: seretan, (02/02/2012 - 09:55)

Doi marinari,prieteni buni odată,
Vrînd împreuna să-şi incerce soarta,
S-au înţeles, să î-şi aleagă lor consoarte
Au mers ei mult pân s-au oprit
Pe o insulă in mare.Pe ambii ia orbit
O frumuseţe rară,pământul înflorit
Şi împăratul zise,am două fete, le mărit.
Marinarii să le peţiasca au pornit.
Era puţin mai arătoasă una,dar alta
Măcar porneştete şi eşi pe poartă,
La trup frumoasă ,la faţă neagră toată
Şi preţul pe măsură îl cerea împăratul
Mai frumoasă zece, mai mică două vaci
Necuratul,pe a lui odrasle cerea scump.
Nu vreau!Nu,îi zice unul!Da eu ma însor
Cu cea mai slută!Şi eu plătesc nu două,
Zece vaci. Crezu impăratul,că îi cu umor
Băiatul si îl ruga şi îi zicea va spun eu vouă,
Să-i dea pe dînsa două vaci .Mai mult odor
Ca ea el nu avea.Nu pricepea ,de bună voie
El dădea aşa avere!Dar cum se zice în popor,
Bătută-i palma !Poftim,aveţi şi rude nouă
În pridvor!Frumoasă nuntă au jucat,pînă mai eri
Vorbeau de ea ,care au fost poftiţi ,halvaua
Să le o guste.Mai au şi acum în frigider.
Puţină vreme a trecut ,copila cea a devenit
De o frumuseţe de neconceput!De dor să-i mori
Nu alta !Cum?Cum sa întâmplat,
Răspunde!Pe aceia ai lăsat-o,
Şi noi putem să-l întrebăm,nu numai altul.
Pe ea o întreba-ţi !Ea le răspunde indată
Nu două da zece vaci eu cost Am înţeles deodată!

• 3 commentarii
• Tema: Poezii Diverse