Calamitate

Autor: seretan, (02/02/2012 - 14:02)


În suflet îngheţatumi-au a mele lacrimi.
Îngerii îmi sînt cu totul zgribuliţi,
Stau ţinîndu-se micuţi de mîină ,atomi
De teamă in neputinţă,să nu fie ei zătriţi.

Vreau să-i încălzesc cu aburul ce-l suflu afară
Pân- pe săturate despre toate să vorbim,
Am să le dau şi apă sfântă, câte o anafură
În cuvinte bune până-n dimineaţă ne-ncalzim.

Apropieţi-vă cu încetul aicea lângă mine,
Mîine ne va fi mai bine!Vor fi schimbări!
Nu-mi puneţi aripa pe umăr ,păziţi-vă pe sine.
Vreau cu a voastre aripi în nouri să zburăm,

Să văd de sus cum se aprinde răsăritul,
Pe faţa mea să-l prind al soarelui sărut,
Cum se acoperă in roşu de lalele tot pamântul,
Şi trandafiri in rouă ,miraculos miros ,plăcut,

Sînt pentru rege cultivaţi,culeşi de arnaut
Din flori un curcubeu pe cer cu voi il impletim!
Voi îngeraşi dormiţi,că mîine-s multe de făcut
Vă voi scăpa de frigul meu din suflet, n-o să murim!

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!