Autentificare
Autor: aura, (03/02/2012 - 09:35)
Mai la deal de cuşma casei
Cu pridvorul ei beteag
Şade-n iarbă un moşneag
Suspinând de dorul coasei
Osu-i copt ca vreasc se rupe
Şi se-astâmpără-ntre ierburi
Sare ţărna să mi-l pupe
Şi-apoi pleacă după treburi
Dinspre luncă ard arinii
Lumânări de ceară crudă
Ni se-adună-n rod bătrânii
Lacrimă de cer îi udă
A scris suri la 03/02/2012 - 11:33:04
superbă, fină şi sensibilă, ce să mai zic, bravo
A scris fenixonu la 03/02/2012 - 13:50:02
cruda...............
A scris anotherme la 04/02/2012 - 21:26:44
"Osu-i copt ca vreasc se rupe
Sare ţărna să mi-l pupe", într-adevăr, bătrânii nu au smuls acea legătură ancestrală cu natura, sunt una cu ea.
Remarcabile versuri!
A scris aura la 05/02/2012 - 13:00:39
Multumesc dragii mei pentru aprecieri.
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!