Femeie

Autor: IngerDecupat, (03/02/2012 - 17:24)

rasari
cu strania ta indoire a genunchilor
in fata mea,
in fata cuvantului meu

tu imi stii durerile facerii lui
si de aceea iti indoi genunchii
urandu-ma pe mine
dar iubindu-mi cuvantul

rasari
cu strania dezlipire a buzelor de vorbire
cu strania aruncare a gurii spre sarut
cu inecul lor dureros in tacere

asa cum tu imi stii durerile facerii cuvantului
eu stiu cu mult mai bine durerile cuvantului
la facerea ta.
deci ma feresc, femeie
sa te numesc in vreun fel
tu pedepseste-ma cand spun femeie
ca tu esti pruncul care zace nenascut
intr-o idee.

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!