Unei Flori

Autor: ANDYMANN, (03/02/2012 - 23:55)

Cuminte şi cu ochii mari,deschişi,
Cu-n ochi priveai spre mine,
Cu altul spre paradis.
Vroiai să-mi spui un sincer mulţumesc,
Că am zâmbit cu tine,
Şi că te-am înţeles.

La fel ca şi o floare delicată
Ce creşte printre spini,
Cereai să fi culeasă.
Frumuseţea ta,să fie mereu păstrată,
M-am înţepat când te-am atins,
Şi te-am lăsat îndată.

Dar ochii tăi au început să umezească,
Obrazul altădată înbujorat,
Şi nu ai mai zâmbit.
N-am ştiut că vrei să fi culeasă
Şi să fi scoasă dintre spini,
Dorind să te usuci în mâna mea.

Mai târziu,când am plecat,
Ai crezut că nu-mi mai pasă.
Că n-am să mă mai întorc niciodată.
Dar tu o să rămâi aceeaşi frumoasă fată,
N-am să te uit niciodată,
Nu mai plânge,căci vei fi culeasă.

Comentarii (4)

A scris vladutza la 04/02/2012 - 04:19:58

foarte frumoasa poezia, sincere felicitari.

A scris anotherme la 04/02/2012 - 20:52:59

Îmi aminteşte de nuvela lui Alexandru Ungureanu, "Cei dintr-o lacrimă", aparţine genului S.F. şi este o oază de duioşie, toleranţă şi împăcare sufletească. Numai că acolo era vorba chiar despre o floare, nu degeaba aparţine acelui gen.
Aceleaşi sentimente le-am recunoscut în poezia ta.

A scris suri la 05/02/2012 - 00:42:30

Dorind să te usuci în mâna mea... redă ceva dulce şi dureros în acelaşi timp, mi-a plăcut

A scris zaxa la 09/02/2012 - 10:53:16

mi-a placut si mie. bravo!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!