Când ai plecat
Autor: anotherme, (04/02/2012 - 22:42)
Şi ninge iar sub fruntea mea de piatră,
se duc fulgi grei către o rece stea,
şi iar te-ntorci, făptură zbuciumată
pe drumul lung, ascuns sub pleoapa mea.
Când ai plecat, ningea cu vijelie
şi-n urma ta prezentul meu s-a frânt.
Ne regăsim tăcuţi, în veşnicie,
pe-o bancă goală, lângă un mormânt
al tău... sau poate-al meu, nici nu contează
când ruptă e clepsidra dintre noi
şi-ai luat, bagaj, cu tine-a vieţii rază
ce nu cunoaşte drumul înapoi.
Şi ninge iar, lumină obosită,
în lume tot plutesc plutesc aripi de pradă
şi fruntea mi se pleacă biruită...
În jur, licorni se mistuie-n zăpadă.
- 16 commentarii
- Tema: Poezii Dedicate
