Stele care pică şi oameni care mor

Autor: dragom_bv, (05/02/2012 - 11:35)

Să gust din viaţa aceasta, din vinul cel mai acru,
Să mă despart de trup, de-un trup atât de sacru,
Să părăsesc chiar totul, tot ce mi s-a dat !
Şi de-ar fi să mor, să mor ca un soldat,
Căci am trecut prin viaţă, cu sabia de fier,
Mereu ţineam privirea, ridicată-n cer !

Mereu treceam prin noapte, până dimineaţa,
Căci m-am luptat cu moartea, pierzându-mi chiar şi viaţa,
Voi fi vânt pe mare, pe ape reci întinse !
Şi noaptea veţi vedea, lumânări aprinse,
Lumânări din stele, din cer se văd arzând,
Al celor care au fost, o dată pe pământ !

Căci eu voi fi un spirit, ce-a fost pe lume om !
Şi din trupul meu, v-a răsări un pom,
Căci al meu suflet, se v-a preface-n stea !
Şi lacrimile mele, ca ploaia vor cădea !
Şi din ochi vor curge lacrimi care dor,
Cum stele care pică şi oameni care mor !

• 0 commentarii
• Tema: Poezii de Despărţire