Cea care m-a imbatrinit

Autor: Foamea, (05/02/2012 - 15:20)


Lumea asta-i divizata-n doua parti in “Bun” si “Rau”
Tine minte care este mai aprorpe de al tau
Intreg facut bucati de sentimente si emotii
De amintiri ce au crescut pin’ ai lasat-o sortii

Dar iarta-ma, hai du-ma inapoi
Nu am regrete, mii dor de oameni noi,
De dimineata goala, fara cafea in ceasca
Adusa-n pat de zeita asta falsa.

D-aia tot torn in mine sa sting dezamagirea
Ca-n timpul asta misoginu-mi arata fericirea
Poate s-a stins deja si nu se mai aprinde
Dar simt ceva mocneste – e ce-a ramas din tine

Mocneste… O fi bine? O fi, dar pentru cine?
Caci inca incalzeste relatia cu tine!
Te voi pastra mocnind, jaratec stins, cumva,
Ca sa te pot aprinde sa-mi reinvii natura.
Si plec…

Dar ma-ndoiesc de faptul ca nu dau de energia
Care la fel ca asta-mi supune mindria
Da! Sunt un egoist si sincer nu conteaza
Cine pe cine l-a schimat sau cine-l devoreaza.

Mai bine ramin rau in ochii tai simpatici
Decit dezorientat sa-mi duc trupul in arctici
Nu vreau. nu, nu mai vreau acolo
Am fost deja si stiu cum e pe scena sa cint solo

Asa ca plec,dar te pastrez,te rog! Hai lasa…
Nu sterge urma din nisip, nu vezi ? Singereaza!
Las-o va trece, voi trece peste
Voi fi un alt erou in alta poveste.

Te rog sa nu-ti faci, eu voi fi bine sigur
Eu am ales-o si rog un lucru… unul singur
Te rog sa ma intelegi nu-I vina mea,
Nu pot sa imi asum ce a gresit soarta!

E oare greu sa intelegi ca nu ne potrivim?
Tu vrei sa zburzi, dar eu pe loc s-admir o stea lucind
Ca doua titireze nu obosim nicicind
Sa ne jucam rolul rece, analizind.

Fizic satul,dar spiritual inca flamind
Calc trepte cu valori, in bezna orbecaind
Si-mi schinb constructia – subconstientul
Arunc din ea tot ce ai lasat : taciunea – sentimentul

Si stii spuneam un inger era dragostea ta
Eu cred c-a nimerit in iad, caci altcumva
Cenusa ce-a ramas din el n-o pot explica
Si aici sa stii nu- vina mea
Dezamagirea a ars, deci e de vina ea

Pecetea asta grea m-alunga de acasa
Sa caut ce-am pierdut si-n care plasa
Soarta ne face feste,da’ tre sa rezistam
Mai bine-i daca plec, macar sa ne adunam

Si ca sa punem punct spunemi ce-i fericirea.
E oare chinul groaznic ce imi ocupa firea?
Nu te-ai gindit ca poate nu-i pentru noi facuta
Sau poate-am consumat-o ori i-am legat o pluta?

Poate a curs pe riu si nu se mai intoarce
Ca timpu-i increzut si mindru,
Da are ace de cojoace pentru fiecare
Si mai cu seama pentru mine ,cel care

Duc lipsa de caldura
Jaratec nu mai este
Si inca-mi este frica
Sa calc in alta poveste.

Semnat (A) [P.S= Poetul Schizofrenic]

Comentarii (1)

A scris anotherme la 05/02/2012 - 22:58:53

E puţin cam lungă, mi-am pierdut la un moment dat interesul. Dar mi-a atras atenţia acea strofă: "Aşa că plec, dar te păstrez...", strofa aceea "face toţi banii". Şi ultima. Dacă ai putea să sortezi puţin ideile ce dau năvală în tine şi ai condensa un pic esenţa, ar rezulta nişte versuri de o rară frumuseţe.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!