VIS DE IARNĂ

Autor: ISTRITEANU, (07/02/2012 - 01:51)

Mă plimb fără ţintă
Prin albul nemărginit
Ca printr-o pulbere
Aidoma unei făini
Dintr-un grâu special
Cu firişoare mai mari
Cu forme bizare
Ce nu seamănă între ele
Din care nu se vor face
Niciodată pâini
Ci oameni,
Aşa zişi de zăpadă
Care mereu adună în jurul lor:
Copii voioşi şi plini de viaţă
Dar… revarsă şi o răceală
Pe care şi acum,
O simt cum mă cuprinde
Când îmi aduc aminte
De acei oameni de zăpadă,
De demult
Din al meu trecut
Şi a căror atingeri de ghiaţă
Le retrăiesc
În întreg corpu-mi
În afară de inimă
Care-mi rămâne caldă
Şi-n sângele căreia se scaldă,
Trupul tău, acolo ascuns
Şi rămas
De teama frigului de-afară
Care m-a pătruns
Până la os
Şi s-a dus,
Până la locul unde se naşte un vis
Ce e:
Un vis de iarnă!
Trăit acum, aievea.

2 - 3 02 2012

• 0 commentarii
• Tema: Poezii de Iarnă