În limitele adierii

Autor: karincik, (09/02/2012 - 01:15)

Cad frunze ruginite
Pe sticla sură şi împăengenită,
Cad ca o rugă minte...
Pe geam din mlaştină topită.

Se scurge timpul însetat
De orele ce apasă,
Zile c-un vînt ne-ncetat
Rece cuprind în plasă.

Se stoarce soarele uitat...
Şi raze mii întinde,
Cu zîmbet rece aplecat
Lucind, ne minte.

Pădurea frunzele îşi plimbă
Pe-o rampă a tăcerii,
Toamna covoarele-şi întinde...
În limitele adierii.

08.02.2012

Comentarii (2)

A scris fenixonu la 09/02/2012 - 11:23:48

impaengenita..............

A scris karincik la 09/02/2012 - 13:38:27

merci :)))

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!