Lumina

Autor: karincik, (09/02/2012 - 01:17)

Se scurge-n umbra ei finită
Lanterna dintr-un colţ străvechi,
Pe –o lampă din nămol zidită...
Din litere cu miros vechi.

Suspină o mică tăcere,
În scrum îşi scaldă amintiri...
Cu praf îmbibă mîngîierea
Pe o canapea din spini.

O şoaptă dulce...o provoacă
Să părăsească acest castel,
Ceara din lumînări atacă
Portretul casei infidel.

Ea răspîndeşte al ei cerşafuri
Lăsînd doar umbre pe furiş,
Strecurînd picături – mătase
Ţesute în păienginiş.

Încet pîlpîie pe icoane
Strivind miros de brad...
Lent..., pe sobă călare...
Din ceară, figurine cad.

Paşii calc-al ei privire,
Din miros formează scară,
Lumînarea stă cuminte
Scurge al luminii ceară.

Scaldă corpuri vii şi moarte,
Peste urmele pustii
Cade, transformînd în carte...
Versuri triste,... timpurii.

Ca pe-un cîmp cuprins de vrajă
Fumul devenit nebun,
A ţesut o strîmtă plasă
Pentru a-nceteni al ei drum.

Ea a îmbrăcat în mumii...,
Statuiete creînd mii,
Departe de ochii lumii...
În al nopţii suri zidiri.

Lăsînd lanţuri albe fine...
Şi izvoare de lumini,
Între rampele bătrîne...
Lemne arse , .... jucării.

08.02.2012

• 0 commentarii
• Tema: Poezii Diverse