Autentificare



Padure, padure

Autor: BRANIS, (18/02/2012 - 18:20)

padure,padure,padurea mea draga,
leaganul copilariei mele, te-am iubit o viata-ntreaga,
din pruncie-n batranete, zi de zi si ceas de ceas,
cel mai fidel intre prieteni,doar tu padure mi-ai ramas.
iti amintesti copilaria, cat de mult te-am mai iubit,
cum zburdam si alergam si la san ti-am adormit?
iara tu ca si o mama, m-ai sarutat, m-ai mangaiat
ca pe pruncul tau padure, c-un vantisor inmiresmat.
iti amintesti adolescenta, cum indragostit visam
si venind la tine-n taina, poeme de amor scriam?
iar tu mi-ai tainuit secretul si nicicand nu m-ai tradat
pentru ca mi-ai fost prieten, prieten cu adevarat.
si tineretea-mi trecatoare, o cunosti la fel de bine,
n-aveam casa, n-aveam masa dar te-aveam mereu pe tine,
pacea ta si frumusetea sunt cele care m-au vrajit,
pentru aceasta toata viata te-am iubit si ti-am slujit.
si-acum la ceas tarziu al vietii, eu te mai rog inca ceva,
fii buna si draguta si-asculta rugamintea mea:
padure, padure
cu potecile sure,
tu mi-ai fost casa
si-a mea mireasa
doar tu ai stiut
tot ce-am avut
si ai simtit
cat te-am iubit
doareu si cu tine
am fost la rau si la bine
noapte si zi
cumpreabine sti.
tacuta,senina,
entitate divina,
maine cand voi fi pamant,
pregateste-mi un mormant,
acolo in inima ta,
unde am dormit candva,
acolo in sufletul tau,
unde-am locuit mereu,
acolon vale la izvor,
unde nu ai nici un dor,
acolo la stancile reci,
sa te insotesc in veci!

Comentarii (2)

A scris parfum_de_toamn la 18/02/2012 - 20:15:07

Comuniunea omului cu natura , ca -ntr-o balada ....foarte frumos !

A scris BRANIS la 21/02/2012 - 18:21:14

multumesc!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!