Scrisoarea roză (Reeditare)

Avatar of yannisde yannis în Poezii Diverse 6 comentarii

"Dragi părinţi,

Să ştiţi ca peste-o lună, mă voi întoarce acasă
Departe de tranşee, de lupta asta grea.
Las uniforma-n urmă şi-o să îmbrac cămaşă,
Mi-ajunge pătimirea ivită-n calea mea!

La casa noastră veche cu gardul de uluci,
La prispa-nmiresmată-n dulce iz de nalbă
Îmi zboară gândul iară', îmi zboară şi la lunci
Când paşii-mi le umblau prin firele de iarbă.

Să-mi scrieţi dragi părinţi, o ultimă scrisoare!
O voi citi-o-n noapte când m-oi afla în rond,
Şi ca dorinţă am, să-mi fie cu iertare...
Să mă primiţi acasă cu-n camarad de front!

Familia-i e moartă, pe nimeni nu mai are,
Şi casa îi e arsă şi satu-i e pustiu.
Mă doare-n gânduri, mamă, şi-n inimă mă doare...
Aş vrea ca-n restul vieţii, aproape să îi fiu!

Să v-arătaţi prieteni, să fiţi la fel de buni,
Să-i oferim un sprijin, să-i oferim o pază
Că viaţa mi-a salvat şi mie şi-altor juni
Când tancuri inamice ne-nconjurară-n bază.

Şi a rămas schilod, fără picior şi-o mână,
Războiul însă-n cuget, nu i-a pălit cuviinţa.
Vă rog să ne primiţi, veni-vom împreună!
Răvaş să îmi trimiteţi de-mi împliniţi dorinţa!"

"Dragul nostru fiu,

Îţi scriu pe-o foaie roză ca nalba din grădină.
Noi ţi-aşteptăm sosirea cu braţele deschise
Şi prispa te aşteaptă şi iarba din colină
Să uiţi de front şi moarte, să crezi din nou în vise

Chiar dacă-i greu şi-acasă. Războiu-a pustiit
Ogoarele cu grâne. Câmpiile-s sărace
Şi ştii, sunt guri atâtea, prea multe de hrănit!
De vii cu încă una, nu ştim ce ne vom face...

Hai, fiule, acasă, dar fără camarad!
Şi-o face rost în viaţă pe unde-o apuca...
Chiar dacă-ţi cere milă şi lacrimile-i cad,
Nu-i duce tu, blestemul că n-a fost vina ta!

Ne vom ruga-n duminici la sufletu-i de ciung
Să-l aibă în pază, Dumnezeu Cel Curat!
Nu-l poti ţine în spate,-i drumul vieţii-ndelung
Şi el e-o povară mult prea greu de cărat.

De ai vrea să-l ajuţi, dă-i mâncare-n desagă,
Dă-i şi solda pe-un an şi veşmintele tale,
Şi apoi te întoarce, te-aşteaptă dulceagă,
Nalba roză-nflorită să te-ntâmpine-n cale!"


Vreme-a trecut, trecut-a hoinară,
Dar n-au mai venit scrisori dinspre front.
Soldatul schilod zăcea într-o gară
Cu-o roză scrisoare în mână şi... mort.



6 Comentarii

  • Avatar of Abramburicade Abramburica

    Ionuţ, sinceră să fiu m'ai lăsat fără cuvinte. Mi'au dat lacrimile ... trist, din păcate mulţi pier aşa ...


  • Avatar of aurade aura

    Un poem scris cu sânge. Speram într-un sfârşit fericit. Dar viaţa e o poezie de cele mai multe ori crudă. Mă bucur să constat că ceea ce ţi-am prezis la începuturile tale în ale scrierii, prinde substanţă. Te felicit. Slujeşti bine cuvântul, îl slujeşti cu mult suflet.
    Cu respect,
    Aura


  • Avatar of incutarde incutar

    Citesti si lacrima-ti se strecoara, iar glasul s-aude tot mai ragusit....Frumoasa poezie, dar cu sfirsit prea trist...


  • de Jarrive

    Sfaturi tehnice către autor: texte mai scurte, versurile să aibă acelaşi număr de silabe sau în alternanţă pentru fiecare strofă (Ex. 14 silabe peste tot sau 14-15-14-15/strofă, sau 13-14-13-14/strofă), rime perfecte, nu în asonanţă (acasă/cămaşă; uluci/lunci; nalbă/iarbă;), susţinerea ritmului (aici, iambic) pe toată durata textului.
    Cât despre conţinut şi despre mesajul poetic, laude!

    *J'arrive!


  • Avatar of yannisde yannis

    Va multumesc mult pentru vizita, aprecieri si indicatii!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!