Aşează-te iubire, către soare
În lumina blândă să te scalzi,
O baie de etern şi de candoare
Să te sărute tandru pe obraji.
Tu eşti un vis şi tânăr îţi e trupul
Şi lacom îmi e gândul spre păcat,
Dar mă opresc în vârstă şi, în scrupul,
Învăţ să te iubesc cu-adevarat.
Eu te iubesc în gânduri şi în minte
Şi nu-ndrăznesc alături să te chem
Ideii de cămin şi-a ei sorginte
Tu să-i devii un crez, iar eu, blestem.
Rămâi etern simbol, eternă rană,
Etern izvor de sete în adânc,
Iar visul să îţi fie, scumpă doamnă,
Prilej de ostoire într-un prunc.
Eterna rană
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
3 Comentarii
oh, grozavă!
frumoase sentimente, caste
emoţionează cititorul (cel puţin, pe mine)
e foarte, foarte frumoasa. felicitari!
Multumesc pentru aprecieri. Am vrut ca poezia sa fie o proiectie a unei iubiri pentru o colega cu mult mai tanara. E vorba despre un alt fel de iubire, cand nu iubesti cu trupul sau cu inima ci iubesti cu mintea. Iar dragostea poate fi la fel de frumoasa. Chiar daca lasa rani adanci…