Inventariere ( poveste )

de Sa-Tok în Poezii pentru Copii 3 comentarii

Moș Crăciun își chemase spiridușii în birou. Era răcit, ținea în mînă
o cană de ceai cu zmeură, iar în jurul gîtului i se încolăcise un lung
fular.
- Dragii mei, începu moșul, anul trecut, cînd împărțeam cadourile copiilor,am observat că din ele lipseau multe dulciuri: Bomboane, biscuiți și altele. Deaceea, am hotărît în acest an, înainte de Crăciun
să facem o inventariere.
- Cum inventariere? Ce fel de inventariere? întrebă spiridușul cel mai mic. La mine totul e-n regulă.
- Înseamnă că stai fără nici o grijă, răspunse Moșul, însă oricum vom
verifica. Lista cu membrii comisiei o vrți primi în două zile, împreună
cu ordinul. Acum la treabă, mai e puțin pînă la Crăciun.
- Hai, hai la treabă.
Spiridușii ieșiră, cel mai mic se-mpiedică de pragul ușii, căzu, se ridică și iar căzu.
"Inventariere, Doamne, inventariere, ce mă fac?" Își aminti de toate dulciurile pe care le mîncase în timpul anului pe ascuns.
"Păi și cît puteam să mănînc?" se întrebă.
"Mult,foarte mult, cîte o bomboana pe zi-trei sute șaizeci de bomboane,dar cîte două, dar cîte trei, dar biscuiții, dar ciocolatele, Doamne, și mai sunt și altele, ce mă fac?"
Intrase la el în odaie, închise ușa cu zăvorul, cătă pe sub pat.În
trei cutii mari zăceau aruncate hîrtiile de la bomboane și alte dulciuri.
"Ce-ar fi dacă le umplu cu ceva, gîndi spiridușul, le arăt că sunt și gata, basta. Dar cu ce să le umplu? Cu zăpadă-se va topi, ceva
mai tare, să cat prin atelier."
Zis și făcut, într-o clipă răscolea prin dulapuri, pe sub mese, prin
lucruri vechi aruncate în cufere.
"Asta nu merge, asta nu merge, asta tot nu merge.Doamne ce mă fac?
Știu umplu hîrtiile cu alte hîrtii" Așa și făcu, o bucată de noapte
se chinui, dar tot ce se primea semăna mai mult a parodie jalnică.
Mîhnit și obosit, adormise.Visa bomboane, mii de bomboane, pe Moș
Crăciun care le număra, încorda sprîncenele și întreba:
"Unde, unde au dispărut?"
Înspre dimineață, visa cum mănîncă dulciuri, iar în jurul său dealuri de hîrtii de la ele și Moș Crăciun care-l prinse strigînd:
"Iată, iată cine a-nfulecat toate dulciurile, săracii copii au rămas
fără cadouri."
Se trezi în sudori, un gînd nu-l părăsea:"Săracii copii!Am lăsat copii fără de cadouri, fără de Crăciun. Dar ce fac cu inventarierea?
Săracii copii!"
Buimatic, începu să măsoare odaia cu pașii, ochii îi fugeau ba la geam,ba pe pereți, ba în pod, ba în podea. Deasupra patului său, pe
perete, atîrnau poze de la fiecare Crăciun. Pe una din ele era cu un
șobolan în brațe, o jucărică, își aduse aminte, era atunci anul Sobolanului.
"Șobolanii sau șoarecii, ei am mîncat dulciurile.Dar cine mă va crede, la Polul Nord șobolani nu-s, nu în casa noastră. N-au fost,
dar acum sunt. În peretele din depozit fac o gaură și toți vot crede că au apărut. Da , mă duc mai repede."
Luă o daltă, un ciocan și se apucă de treabă.Într-un sfert de oră
gaura era gata.
"Ca să mă creadă trebuie să pun în ea hîrtii,cît mai multe hîrtii de la dulciuri."
Așa și făcu."Ar fi nevoie de puțină zarvă."Deodată la ușă se auzi
"Boc, Boc", cineva bătea."Da" răspunse.
Deschise ușa cel mai bătrîn dintre spiriduși, avea o barbă lungă,
purta ochelari, dar oricum vedea rău și cu auzul nu prea o ducea bine.
- Șobolan, șoarece, șobolan,strigă micul spiriduș.
- Unde, unde, întrebă bătrînul.
- Ah, a fugit pe gaură, ar fi nevoie de o capcană, altfel o să mănînce toate dulciurile.
- Desigur, fugi mai repede în atelier și adă una.
Zis și făcut. Peste o oră toți doar despre asta și vorbeau:
"Ai auzit avem șoareci, nu șobolani!" "Da au mîncat o mulțime de dulciuri!" "Sau găsit hîrtii de la bomboane la ei în gaură!"
"Măi, măi, măi, cum așa?"
Chiar și Moș Crăciun, cînd a aflat, a crezut și a declarat că inventarierea nu va mai fi.E nevoie de a produce cît mai multe dulciuri pentru a reuși pînă la Crăciun.
"Să nu rămînă nimeni fără cadouri!", striga Moșul.
Seara, micul spiriduș se culcă bucuros, reuși să-i mintă pe toți.
Nimeni nu va afla că el a mîncat dulciurile. Adormise, iar în somn
visa copii ce au rămas fără de cadourile atît de mult așteptate.
Cu ochii triști, înlăcrimați, ei vorbeau:"Tu ne-ai lăsat fără de cadouri, ne-ai lăsat fără de Crăciun!"
Dimineața se trezise cu o durere de cap, i9 se părea că pereții îi șoptesc " Noi te-am văzut, noi știm".Începu șă plingă și așa înlăcrimat plecă la Moș Crăciun.Încet bătu la ușă, intră, pufni mai
tare-n plîns și spuse:
- Eu, eu am mîncat dulciurile...
- Știu, răspunse Moșul, dar am vrut să recunoști singur.Mă bucur că
ai făcut-o, altfel ea-i pierdut pentru mine,pentru copii,pentru Crăciun.
- O să mă pedepsești? întrebă spiridușul.
- Nu, căci și eu cîteodată mai șterpelesc cîte o bomboana, două.
Fugi și să nu uiți : adevărul tot timpul iese la iveală.Nu-ți fă griji pentru copii, vor ajunge cadouri la toți.Crăciunul e sărbătoarea minunelor.Și una din ele acum s-a întîmplat.
Așa spiridușul cel mic a învățat că nu e bine să fure, să mintă,iar
din ziua aceea, cînd dorea ceva-cerea și nimeni, nicicînd, nu-l refuza.Iar el, la rîndul său, în cadouri pune cu două-trei dulciuri mai multe, pentru ași răscumpăra greșelile.




3 Comentarii

  • Avatar of AL05de AL05

    Interesantă povestea. Bravo !


  • Avatar of anothermede anotherme

    Dacă e pentru copii, pe cel ascuns în mine ai reuşit să-l scoţi la suprafaţă.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!