TRENUL

Autor: Chris39, (08/02/2009 - 19:59)

Sunt un tren care nu opreşte niciodată.
Gările prin care trec se dovedesc a fi
Iubitele mele,
Acelea pe care le-am avut
Şi acelea pe care le voi avea...
Nu-mi este teamă de drumul pe care-l parcurg,
Îmi este teamă doar de linia moartă.
Necesitatea liniilor moarte este evidentă
Ar spune filozofii de ocazie...
Dar trenurile?
Am iubit întotdeauna trenurile de noapte.
Drumul tăiat în întuneric
Deschide perspective nebănuite
Către o posibilă gară,
Către o posibilă iubită,
Către suflet...
Faptul că sunt un tren care nu opreşte niciodată
Îmi creează dependenţa de drum.
Iubitele mele, gările prin care trec,
S-au obişnuit deja cu această trecere continuă către ce va fi...
Trenul cursă de persoane pe care-l reprezint
Înghite viaţa mea, viaţa lor,
Hulpav, dornic, pervers,
Un tren de noapte căutându-şi linia moartă.
Dar oare există această linie?
Există repaosul?
Pentru gările mele,
Pentru iubitele mele,
Pentru mine...
Sunt, totuşi, un tren care nu opreşte
Niciodată.
----------------

• 2 commentarii
• Tema: Poezii Diverse