Amintiri rurale...

Autor: Chris39, (09/02/2009 - 06:03)

La primul cântat al cocoşilor,
Exact atunci când luna plină se retrăgea
Către propriul dormitor celest,
M-am ridicat de lângă tine şi am ieşit
În aburul dimineţii
Pentru a da piept cu regretul că o altă noapte a trecut...
Nu te-am răpit din vise, iar pe prispa casei bătrâneşti
În care ne-a găzduit ultimul ţăran autentic
Am aprins o ţigară ascultând cum satul
Intona o odă pe mai multe voci unei alte zile...
Te-am lăsat învelită cu o pătură de lână,
Respirând uşor prin visul de femeie împlinită,
O poartă cu răsuflare caldă
Prin care trec adeseori pentru a mă izola
De tot şi de toate...
Ultimul ţăran autentic mi-a adus o cană de lapte proaspăt
Şi m-a invitat politicos să arunc ţigara
Care întina cu fumul albastru aerul pur al dimineţii rurale...
Muşcând din pâinea de casă coaptă pe vatră,
Am înţeles că brutăriile moderne nu sunt altceva
Decât copii nereuşite ale cuptorului acelui ţăran
Şi am blestemat în gând laptele vândut la cutie,
Pasteurizat corespunzător spre înşelarea
Gustului de orăşean predispus la compromisuri culinare...
Ai ieşit pe prispă în picioarele goale,
Cu vânticel de primăvară în păr
Şi mi-ai spus că niciodată nu ai dormit
Aşa de bine...
Pregătit să plece către câmpul identificat cu propra-i viaţă, Ultimul ţăran ne-a privit cu ochi de Moş Timp sfătos,
Spunându-ne în timp ce se îndrepta către răsăritul de soare
”Măi copii, îmi dispar ridurile unul câte unul
Atunci când vă văd alături”...
Râzând, i-am făcut cu mâna
Şi l-am urmărit amândoi, cu mirare sub gene,
Până când s-a contopit cu soarele, înghiţit de orizont...

• 1 commentarii
• Tema: Poezii Diverse