Cu orizontul la tâmplă...

Autor: Chris39, (09/02/2009 - 06:07)



Cu orizontul la tâmplă te simţi
Condamnat la preumblare nesfârşită...
Nu este vorba despre o ruletă rusească
A ultimului gând introdus în magazia de cartuşe,
Ci de atingerea rece a depărtării
Care te vrea la pieptul ei...
Depărtarea este... o femeie care ştie ce vrea.
Te cheamă, te ispiteşte, te respinge,
Te complexează şi te înalţă
Pe culmi care ar transforma Everestul
Într-un vârf măcinat de invidie...
Cu orizontul la tâmplă,
Apropierea pas cu pas de îndepărtatele ţinte
Devine un preludiu care anticipează
Extazul trăit doar de călătorii
Îmbolnăviţi din cauza kilometrilor încă
Neparcurşi...
Fata Morgana ne zâmbeşte ispititor
Din ceaţa orizontului neatins,
Iar noi păşim către ea,
Pentru a ne prăbuşi în braţe inexistente,
La capăt de drum...
Cu orizontul la tâmplă,
Desenându-ţi viaţa pe hartă,
Nu transpiri din cauza instinctului de conservare,
Ci pentru că senzaţia de eliberare
Face adrenalină să valseze...
Şi atunci, supus constant capriciilor de Fata Morgana,
Te ridici şi pleci mai departe,
Cu orizontul la tâmplă...

Comentarii (2)

A scris Black_dahlia la 09/02/2009 - 16:33:53

"Depărtarea este... o femeie care ştie ce vrea."- mi-a placut mult de tot versul dat...
Poezia e plina de palpitatii, senzatia asta plina de adrenalina in fata necunoscutului care nu bate in retragere e interesanta.
O poezie reusita, bravo!

A scris fenixonu la 09/02/2009 - 23:00:21

la capat....

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!