Valul amiezii

Avatar of Aurina23de Aurina23 în Poezii de Vară 0 comentarii

În liniştea clară
şoapta are limbă de clopot
castelul e supt
cu ruinarea domoală
a spumei
mă întind
în umbra melcului
sub lumina ochiului melancolic.
La mare agitaţie se strigă
Valul!
Ah, cum plesneşte cu aripi îngereşti
infernalul, ne turmentează memoria
peste putere de zicere
Îţi zboară ecoul
roz fulminant
din calciate scorburi, valul
apoi mă poartă
uşoară pradă
în vârtejuri de muzici



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!