Altruistul

de blacks în Poezii Diverse 6 comentarii

Sunt vise de foc în liniştea nopţii
Ce urcă speranţa pe căi în avânt
Iubirea şi-alege în voie iloţii
Un petec de apă şi-un boţ de pământ.

Un dans îi cuprinde şi-o tainică boare
Ea cald îl imbracă cu braţe ce-l vor
În para iubirii şi-n dulcea chemare
Se moaie-n suflet, se stinge în dor.

În mare se culcă prea largi orizonturi,
Iar timpul înoată în marea de foc
Din aburi de vise şi clocot de porturi
Se naşte un suflet ce n-are noroc.

Senin îi e chipul şi-i pură gândirea
Puternică pală îi suflă-n destin
Priveşte departe, văzând omenirea
Scăldată în haos, durere şi chin.

Cu paşi tremurânzi el merge agale
Legat îi e trupul de-a lumii nevoi,
Dar spiritul liber nu ştie de zale,
E apa tâşnindă din trupul zăvoi.

În buche de carte îşi vede aleanul
El poartă cu soarta intern dialog,
Când zestrea luminii o-ntunecă banul,
El pleaca spre Hades drept suflet zălog.

Şi aripi îşi pune sandalelor roase
Mantie de rouă pe umerii fermi
Cu pară arzândă în minte şi oase
El trece ţinutul trecutelor vremi.

Pe cercuri arzânde, în horă se prinde
Cu umbre ce-aşteaptă eternul judeţ,
Iar cartea şi crezul, a sale merinde,
Îi dau energie şi pasul semeţ.

Un râu se aşterne în calea urmată
O luntre se-nalţă la mal, tremurând,
Iar Charon prin ceaţă clienţii aşteaptă
Să-i ducă în beznă şi-n negru străfund.

Hidos e Cerberul ce-şi flutură coada
El stă şi aşteaptă pe tron de catran
Şi dulce aluaturi mănâncă prihoada
Când barca se mişcă la zgomot de ban.

Iar tânărul oaspe spre Hades coboară
Îi cere să vadă destinul lumesc,
Cum râde Olimpul de-a lumii ocară
Şi cât se întinde vechilul ceresc.

Îi cere să vadă speranţe apuse,
Destine înfrânte şi bieţi muribunzi
De banul ce muşcă, de arme depuse
Spre-a lumii sclavie a-titanilor scunzi.

Cuvinte măreţe îi mistuie mintea
El cere speranţa căzută, şi-n schimb,
Îşi pune zălog şi trupul şi cinstea
Cunună de lauri să-i prindă în nimb.

E albă lumina ce naște în faptă,
Gigantică faclă al său altruism
Ce-i smulge lui Hades ascuns-a lui șoaptă
Ce sparge lăcate din negrul sclavism.

Se-nvolbură Stix-ul, cărare formează,
Iar Lumea apare plutind pe un vis,
Lăsând în adâncuri a negrului piază
Ce-n bani își aflase al ei necuprins.

Când tânărul oaspe departe privește
El vede o lume cladită din nou.
În temnița-i rece speranța clipește
Căci el este liber în negrul cavou.



6 Comentarii

  • de zaxa

    am citit cu placere.


  • Avatar of Coralide Corali

    Iubesc poeziile in care picuri nectarul si ambrozia unor timpuri mitice !Ma identificam demult cu Pythia din templul Delphi si uneori cu Persefona si poate o sa-ti urmez exemplul si o sa scriu ceva legat de mitologia greaca .Ne vedem in Olimp !


  • de blacks

    Multumesc pentru aprecieri. Este o poezie ce cuprinde mai multe elemente, majoritatea din legendele Olimpului.
    Destinul omenesc este condus de iubire. Clar… De ce nu ar avea si ea dreptul sa isi aleaga entitatile carora sa le transmita intraga ei putere? Prin urmare, im prima strofa, ea, iubirea, alege apa si pamantul sa se contopeasca. I-am contopit in strofa a doua. Din impreunarea lor nefireasca se naste un baiat ce nu va avea noroc (strofa 3). Acest baiat, senin in gandire primeste un destin anume sa vada in viitor ca lumea se zbate in haos, durere si chin (strofa 4). El traind in lume nu are ce sa faca, iar daca trupul ii merge in rand cu lumea, spiritul sau si gandirea sa, ” o iau pe coclauri”, dar in sensul bun al cuvantului (strofa 5). In strofa 6, tanarul se defineste, se formeaza ca om, pune intrebari despre lume si primeste raspunsuri, OBSERVA. Iar cand observa ca lumea e pustiita de dorinta de bani a oamenilor si implicit Lumina moare, atunci tanarul realizeaza ca misiunea lui este sa salveze aceasta lumina prin sacrificial sau. Aici prin Lumina trebuie sa intelegi dorinta de cunoastere, dorinta de progress, dorinta de purificare, dorinta de a fi mai bun.
    Pentru a ajunge in tinutul de dedesubt si a umbrelor si a vietilor trecute, in strofa a 7 i-am imprumutat eroului meu sandalele lui Hermes, (inspiratie din Legendele Olimpului) ca altfel nu avea cum sa ajunga jos, avand insa si o dorinta extraordinara, pe langa aceste proprietati ale sandalelor.
    In strofa 8 eroul meu strabate cele sapte cercuri ale iadului (idée luata din Divina Comedie), unde sufletele moarte asteapta judecata (judet fiind o forma arhaica a cuvantului judecata). La fel aceasta idée a sufletelor este luata tot din Divina Comedie. Cum de reuseste sa strabata aceste cercuri? Datorita cunostintelor sale si increderii in el.
    In strofa a 8 el da peste Stix. In Legendele Olimpului acesta e raul care strabate taramul viilor de cel al mortilor.Taramul mortilor este stapanit de Hades, zeul intunericului. El este ajutat de Cerber , un caine cu coada in forma de serpi si cu serpi pe spate. Trecerea raului o realizeaza luntrasul Charon, in schimbul unui ban. De aici vine si obiceiul de a pune pe mort cate un ban, pentru a-l ajuta sa treaca dincolo. Pentru a nu sfasia sufletele care ajung acolo, hidosul caine este hranit cu prajituri (eu i-am zis aluaturi). Desigur ca in propria mea interpretare eu am coborat acest hotar, dupa cele sapte cercuri ale lui Dante.
    Ajuns jos, in strofa 11 tanarul meu erou ii cere zeului Hades sa vada decaderea luminii, ca lipsa ei creste puterea zeilor din Olimp, (i-am zis vechilul ceresc), si cat rau produce religia banului. In strofa 13 el cere speranta, ca lumea- lumina sa fie eliberata din tinutul intunecat, el oferind la schimb viata sa, punand la bataie cuvantul sau.
    In strofa urmatoare Hades impresionat de altruismul sau deschide lacatele cu care lumea era tinuta inchisa in intuneric. In strofa 16, Lumea, acum un nou personaj, apare pe cararea din apele Stixului (idée preluata din biblie cand Moise a despartit mare in doua), curata, lasand toate obiceiurile vechi acolo, jos.
    In ultima strofa, tanarul se uita in departari, in lumea viilor, vedea lumea noua curata si chiar daca el este prizionier in intuneric, se simte liber, intelegand ca si-ai indeplinit menirea.

    Cam asta e ceea ce am vrut eu sa cuprind in poezie.
    Dupa cum se poate vedea, o poezie citita rapid nu transmite mare lucru. Dar citita pe indelete va oferi sensuri ascunse. Adevarul e ca numai cel care pune pe hartie in proza sau in poezie anumite idei, el si numai el poate sti cu adevarat si in totalitate ceea ce a vrut sa spuna.


  • Avatar of Coralide Corali

    Uneori citesc poezie tocmai pentru a descifra sensuri ascunse ,vointa poetului o simti daca incerci sa intelegi intocmai sensul cuvintelor sale . E chiar mai placut atunci cand descoperi un filosof in pielea unui poet !


  • de blacks

    multumesc pt aprecieri


  • Avatar of AL05de AL05

    Mi-a plăcut , apreciez și explicațiile dumneavoastră !


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!