Enigma

de zaxa 24 februarie 2013 în Poezii Diverse 2 comentarii

Atunci cand omul calator mai trece
Prin fata prispei goale,
Zambesc caci minte imi e departe.

Aud doar vantul care bate
Prin frunze moarte si ofilite
Ce cad tacute catre mine,

Si adorm visand in umbra
Un chip de lut, enigma,
Pastrandu-ma in palma intinsa.

2 Comentarii

de Sa-Tok 24 februarie 2013 - 05:20

Aud doar vantul care bate
Prin frunze moarte si ofilite
Ce cad tacute catre mine
de zaxa 25 februarie 2013 - 23:26

multumesc frumos de vizita, dle alexandru.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!