Recunoştinţă

de cutler în Poezii despre Prieteni 0 comentarii

Recunoştinţă

Recunoştinţă te pierzi prin labirinturile
minţii întunacate în noaptea uitării
prieteniei care au fost cândva odată,
în tinereţe, prietenie curată neântinată.

În negura timpului ce a trecut de mult,
abia de ne amintim clipele frumoase
care ne-a însoţit existenţa cândva în viaţă,
dar mai târziu mulţi ne prefacem
că nici nu ne cunoaştem.

Egoismul şi orgoliul ne blocgează gândirea,
devenim nereceptivi la sinceritate şi afecţiune.
Amintirile se pierd în negura uitării ancestrale,
iar recunoaşterea în crasă înfumurare.

Toate acestea denotă cum au fost petrecuţi
cei şapte ani de acasă, cînd educaţia primară
caracterul a format şi apoi nu s-a lăsat înfluenţat
de tarele ce s-au ivit în viaţă cât a trăit.
25-02-2013



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!