„Deschide-mi uşa, doamnă,
Mi-e vârsta numai răni,
Eu am venit spre tine
Prin şapte mii de vămi.”
-Adrian Păunescu- Grădini de dor
Nu te-am găsit la vechea locuinţă
(nici nu mai ştiu dacă ai fost vreodată),
doar iedera crescuse peste poartă
şi-un lacăt ruginea-n a mea fiinţă.
(O lacrimă, sau moina îmi irită
Retina unui plâns neînceput?
că veacul tău `napoi mi te-a cerut
şi-ai luat cu tine vara, drept suită.)
Ce rosturi mi-aş mai fi aflat pe-aici?
Mi-am luat blazonul şi-am plecat în lume,
rătăcitor fără de timp şi nume,
conchistadorul mâinii tale mici.
M-am războit cu vremea nemiloasă,
cu zei străini, cu morile de vânt
şi doar în faţa ta capitulând,
stindardul mi-l închin şi spada roasă.
Din alte veacuri către tine vin,
am petice în suflet şi pe haină,
am obosit pe drum de-atâta iarnă,
cu uşurare armele înclin.
M-au viscolit părerile de rău,
pe tâmple m-au nins ani, pe umeri, cerul,
înalţă-te şi scutură-mi reverul
şi uită-ţi mâna pe obrazul meu.
Cu vântul galopând ultima oară
spre tine mi-am croit o scurtătură,
căci meri îmi înfloresc pe sub armură
şi te doresc cum mi-aş dori o ţară.
Către fiinţa ta caut popas,
doamnă a unui veşnic pelerin,
îngăduie-mi să m-odihnesc puţin,
mileniul tot, sau cât ne-a mai rămas.
Conchistador
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
15 Comentarii
Foarte frumos !
Anotherme tu surprinzi mereu cititorii cu poezii brodate in alte epoci parca dar care trimit prezentului farmecul boem ce ne seduce !
Jos pălăria........
un cavaler sentimental e ăsta, ce i-a răspuns doamna, ori e moartă, nu mi-e clar din text
Foarte, foarte frumoasa poezia!
Către fiinţa ta caut popas,
doamnă a unui veşnic pelerin,
îngăduie-mi să m-odihnesc puţin,
mileniul tot, sau cât ne-a mai rămas.
... odihna sufletească e lângă poezia ta!
Place mult!
Bodleu, tocmai mi-am dat seama că acest cavaler îţi seamănă. Cred că personalitatea ta mi-a rămas întipărită în "conştiinţa cititorului", ca să zic aşa.
Aurina, sunt câteva cuvinte pe care mă feresc să le folosesc, nici să fie ultimele rime din lume: amor, heruvim şi... mort, sau, în fine, moartă. Pentru că nu-mi place cum sună. Eroina poeziei e doar un avatar, sau ceva de genul.
Vă mulţumesc frumos tuturor pentru comentarii.
te temi de moarte, dar ce ai cu heruvimii şi amorul
amoooor, sună frumos
Bleah!!!!...
traducerea, Vă rog, doamnă
Condeiul tau Cristina, insira versuri intr-un ritm aproape de perfectiune, imi place tare mult melodicitatea versurilor tale. La mai multe creatii!
.......Like!
kruteak :) frumos
De ce nu mai scrii, Cristiana? a trecut ceva vreme de cand nu ai mai postat