Mi-a fost mai simplu să te dau uitării
Și-n lumea fără mine să te las,
Ca să m-arunc în valul disperării,
Și să te pierd în ultimul impas.
Că poate eu, sau poate tu vreodată,
Oricum așa era să hotărăști.
Că nu am ezitat - sînt vinovată,
Dar tu - c-ai ezitat să mă iubești.
Și știu că vei găsi zeci de motive
Ca să revii în viața noastră-n doi.
Eu nu repar greșeli definitive,
Tu nu te vei întoarce înapoi.
Ți-a fost mai simplu să mă dai uitării,
Trecutul la picioare să mi-l pui,
Ca să m-arunci în valul disperării,
Și să te lași în viața nimănui.
Mai simplu
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
7 Comentarii
Mi-a fost mai simplu să te dau uitării
Și-n lumea fără mine să te las,
Ca să m-arunc în valul disperării,
Și să te pierd în ultimul impas.
Superbe versuri!!! ......ma regasesc in ele:( :(
Cred că oricine dintre noi se regăseşte la un moment dat în poezia ta, iar exprimarea în cuvinte a experienţei este impecabil de frumoasă. Preferatul meu este ultimul vers.
Să mai zici ceva mie de lirismul meu, că al meu nu-i nica. Tu ai de toate, şi rimă şi ritm, muzică, lirism, filozofie, nu ştiu dacă îţi lipseşte ceva ;)
Vă mulțumesc pentru bunăvoință !
Asa e, intr-o relatie cazuta amandoi sunt vinovati; nu exista invingator si invins, nu exista inger si demon, nu exista vinovat si corect.
... Un suflet cât de trist are şanse de izbândă cât e vie speranţa...