Ingerul meu (In memoria tatalui meu)

 
 

La o masa de smarald,
Ingeri-au venit in rinduri.
Imbracat in vesmint alb
Sta chiar el cazut pe ginduri.

In a lui privire fina
Se citeau figuri de dor-
Si pe fata lui senina
Luceau stele, dulci fiori.

In lumina cea eterna a acestui paradis
cadeau stropi de feerie reflectindu-se-n abis,
si ningea cu fire albe ce cadeau pe ochii lui
iar el pregatea in taina sunetul cuvintului.

Liniste-i in tot lacasul,
toti asteapta in tacere
să sopteasca glasul dulce
cuvintul plin de placere.

Si el taie tacerea,
inundind sala de ingeri cu misterul de placere.
Cuvintu-l duce departe pina-ntr-un palat al ghetii
ce ascunde in cristale clipele eternitatii-

un cristal ascunde clipa-n care ei traiau,
se jucau cu fericirea si iubire isi jurau;
alt cristal ascunde clipa cind in razele de luna
incercau sa stinga stele sa-mpleteasca o cununa...

El vorbeste cu-ntelepciune,
insa ochii lui sint tristi-
ca na dovedit sa spuna
cea avut noua aici.

Insa n-a oprit a spune
nici chiar daca nu-i cu noi.
Viata lui i-o poezie
scrisa-acolo intre nori.

 
 
 
 

2 Comentarii

  • frumoasa poezie cu siguranta tatal tau e mandru de tine acolo in ceruri

     
  • multumesc mult, sper si eu

     

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!