De adio


O ultimă privire şi-o strîngere de mîină,
Dar cât de mult voiam să te cuprind de umeri,
Să fac colac din mîini nu pentru a te salva,
Dar să-mi iau multrâvnitul şi ţie pentru-aţi da.
Şi m-a oprit un cuget, să nu te fac să suferi,
Luîndu-mi rămas bun mai mult ca o străină.
Şi lacrimi indolente curgeau, zeflemitoare...
Când toată-a mea fiinţă în două se rupea.
-Întoarce-te, priveşte, cum cată-n urma ta.
-Nu-ţi irosi privirea, fii mândră, nu ceda.
Din lupta mea cu mine nu ies biruitoare.
Şi între două lance mereu voi rămânea.
Acord de armistiţiu între doi eu din mine,
Dar aparentă-i pacea ,drapelul alb căzut.
Arena pentru lupte rămâne-nsângerată,
Iar sufletul călcat şi mintea mutilată.
Puţin voi avea parte de linişte senină,
Ştiind că pentru-adio atuncea ne-am văzut.




1 Comentarii

  • Avatar of AL05de AL05

    Din lupta mea cu mine nu ies biruitoare
    Și între două lance mereu voi rămînea...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!