în tăcerea imponderabilă
împletită cu firul ierbii
care se plimbă poznaş pe obraz
din braţele împreunate
cât cere căldura
ne facem cuibul
vocea coamă de vânt
pe genunchii albi
a mea la ureche în loc de floare
în tremurul petalelor ei
ne învălură cuibul
Cuibul........
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
6 Comentarii
"din braţele împreunate
cât cere căldura
ne facem cuibul" o imagine greu de uitat ! Frumoasa poezie!
încântată de vizită:)
Avem in fata o autoare cu o remarcabila forta creatoare, capabila sa expuna imagini deosebite. Nu neg ca sunt adeptul poeziei in forma clasica, in care ”iambii suitori, troheii, saltaretele dactile” (ca sa-l citez pe Eminescu) inca mai dau scheletul unei poezii. Cred ca ai realiza adevarate capodopere daca ai incerca sa-ti pui ideile pe rima.
E foarte bine si asa! Pentru cei care apreciaza forma moderna a poeziei, versul alb, poeziile tale sunt deosebite. Mie imi plac pentru forta lor deosebita!
Îţi mulţumesc frumos, comentariul de mai sus e un cadou minunat.:)
Îmi place şi forma clasică şi cea modernă, fiecare îşi are farmecul. Desigur că iambii şi troheii cer o concentrare mai mare asupra formei, respectiv, mai multă atenţie pentru a nu se pierde esenţa conţinutului.
Multa, multa metafora, iubesc metafora poetica :) Sincere felicitari!
Merci de trecere, Cristian; poezia fără metaforă e o mare fără apă:)