Mai vreau o zi de mângâere,
Mai vreau o zi de absolut.
O zi mai vreau să scârţâe-n tăcere
Patul în care Tu! m-ai renăscut.
Mai dă-mi o zi să cad în bezna dulce
Ale plăcerilor ce crude le vomit,
Să înec amante-n sânge de pe cruce
Să-ţi fur priviri şi şoapte,
Să simţi că nu te mint.
Să-mi pui scântei pe faţă
Şi palme să-ţi cersesc.
S-atârn pe-un fir de aţă,
S-alerg răcnind “Trăesc”!
Mai dă-mi priviri ascunse
Şi ghionturi pe furiş,
Să-ţi spun că –Sunt nespuse
Cuvinte-n vârf de vis.
Nedefinita (18)
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
bezna, voma, sange, scantei pe fata, ghionturi sunt idei care in general nu au ce cauta intr-o poezie. Si apoi ideea unui vis este sublima in totalitatea ei, visul este frumos de la baza pana la varf, de la inceput pana la sfarsit; frumusetea cuvantului nu se regaseste doar in varful unui vis!
Ooo! Nu mam asteptat la asa ceva)))...nu am avut intentia sa intorc pe dos lumea poeziei(cel putin in viziunea Dvs)! )))
Eu scriu ce-mi vine, neglijesc deseori standarde, scheme, gramatica )))
"aici intelege fiecare ce vrea, -Si dreptate au toti! important sa simti macar ceva citind"
Parerea mea!