Copilăria din ochii mei


voi, copii bătuţi de copilărie,
răspândiţi ca marea în întinsul ei
sunt seamănul vostru, un pic pustie
cu oaze-n picuri de lacrimi, grei,
sculptând adierea aducerii aminte
în serile fierte-n povaţa vremii
sau zilele smulse să devină nopţi
în care seminţa-fantomei se simte
crescând să de-a izbânzi în sorţi
cea pe care o ai şi pe care-ai vrea-o

culcând sub streaşina din care curgi
pântecul înmurmurat de viespi bătrâne
adormi la cântecul care s-a sfârşit
pe brazda oaselor vinete, lungi
de la muşcăturile luminii hapsâne
ce ţi-a cerut să-i dai întunericul şpriţ
la însămânţarea primului simţ rănit




3 Comentarii

  • de Lenutica

    Asta nu e o poezie,ci versuri albe !


  • Avatar of --------de --------

    Eh, ce sa-i faci, asta e, atunci is vai de steaua mea :)).


  • de zaxa

    mie mi-a placut.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!