Buburuza

 
 

Pe malul iazului adesea noaptea adormeam
Alături de tine, iubito! Ne îmbrățișam.
În nopțile reci împreună priveam la stele
Le număram adormind cu gândul la ele.

Dimineața, trezindu-mă, eram singur pe mal.
Alături de mine o buburuză încet coboară.
O i-au în mână, o privesc și cad pe val -
Aud vocea ta fină în a mea inimioară.

Ești tu, iubito? Sau poate e al tău suflet?
Nuștiu ce să fac, nu pot opri al meu strigăt.
E de durerea ce o simt pentru că nu ești aproape,
Sau pentru că inima de la asta acuș o să erupe?

Buburuzo, tu, zeiță a dimineților reci,
Unde e iubirea mea? Sau a dispărut pe veci?
Ascultă-mi inima și zboară către visul meu -
Condu-mă către fericire, doar asta vreau!

 
 
 
 

2 Comentarii

  • Dacă te lasă ghini femeia, nu se mai întoarce nici ca buburuză.
    Frumos fel de poezii, da' nu le-am înţeles niciodată

     
  • e un mod de a exprima iubirea )

     

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!