Pierdut printre pioni de rând
la baza piramidei,
o jucărie, aşteptând
pe marginea firidei,
suferi, iubeşti, te-mpiedici, crezi,
mai plângi, mai râzi, dar nu te vezi.
Te bucuri, urli, te-nconvoi,
ca apa reci prin toate,
între iluzii şi nevoi,
cu răni în pălmi şi-n coate,
te-ncrunţi, surâzi, te minunezi
şi plângi şi râzi, dar nu te vezi.
Tu nu eşti meşter făurar,
stâlp al societăţii,
eşti cărămidă şi mortar
şi caldarâm, cetăţii,
de-alini, de sfărâmi, de creezi,
de plângi, de râzi, tu nu te vezi.
Plăteşti impozit şi pe ort,
dai bir zilei de mâine,
tu nu eşti crema de pe tort,
ci coaja de pe pâine,
de te-ndoieşti, de-nvingi sau pierzi,
de plângi, de râzi, nu, nu te vezi.
Înjuri, revendici sau cerşeşti
într-un vârtej teribil,
scrâşnind, cu viaţa te tocmeşti,
omule invizibil.
Copac în vânt într-un prăpăd,
confetii-n feerie,
că plângi, că râzi, doar eu te văd
şi cei asemeni ţie.
Omul invizibil
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
14 Comentarii
Înjuri, revendici sau cerşeşti
într-un vârtej teribil,
scrâşnind, cu viaţa te tocmeşti,
omule invizibil.
Copac în vânt într-un prăpăd,
confetii-n feerie,
că plângi, că râzi, doar eu te văd
şi cei asemeni ţie.
...Piramida valorilor sufleteşti - cu diademă de nestemate!
Poezia ta - mereu o comoară.. îmi place enorm
oda daimonului tau
interesanta,multi suntem la baza piramidei,multi vad dar putini pricep.
Omul invizibil................. şi cei asemeni ţie. Bravo!!!!!!!!!!!!!!!
mereu cu simţul ritmului, se vede că nu postezi după ce scrii, fără să treci a doua oară peste texte :D
Un imn omului de rînd...așa îl percep eu. Exprimă foarte multe acest poem ! frumos !
mereu bucuroasă să te citesc, şi la conţinut aş comenta doar că fără bază vârful piramidei ar fi un punct
postari rare, dar de calitate exceptionala. FELICITARI!
Vă mulţumesc din suflet, dragii mei!
sublim; ca de altfel toate postarile tale. felicitari muzei si penitei !
Ma minunez ca nu ai nevoie de un exemplu clar aici in exprimarea ta, pentru ca toti cei cu adevarat mici si neinsemnati, ne regasim in fiecare strofa, simtim limpede lipsa noastra de importanta si supunerea in care suntem fortati sa traim. Un sistem care ne minimizeaza, ne aduce aminte ca nimeni nu este de neschimbat... mai ales cei mici. Ne putem aprecia numai intre noi, pentru ca numai noi simtim ce inseamna sa fii cu adevarat invizibil.