Ȋn oglinjoara ochilor cuminți


Copila s-a culcat ȋn odăiță.
La capul ei mai șade o fetiță;
E mică, ȋnvelită-n șervețel,
Ca ieri, un alb și moale scutecel.

Rochițele-s pe jos ȋmprăștiate…
Domnița !… S-a gătit pe săturate
Ȋn oglinjoara ochilor cuminți,
Visȃnd, o zi ȋntreagă, doar la prinți!

A dănțuit nebun prin săli de bal,
Ȋn straie de mătase și de voal…
Acuma, doarme, la copilă-acasă,
Sub șervețel, ca o "cenușăreasă".

Cȃnd, mȃine, ȋi va spune,: “Tu n-ai milă!
Va ȋntrista pe “mama”, o copilă!,
Cu mofturi de păpușă ce nu știe,
De cald, cȃt ține-un petic de hȃrtie!

Dar, nu, copila nu va suferi!
Măicuța sa degrab' va ȋnveli
Păpușa c-o batistă de satin,
Păstrată, printre vise, ȋntr-un scrin…




4 Comentarii

  • de CristinaT

    nu ştiu ce să zic... m-a înduioşat. am avut şi eu păpuşile mele...


  • Avatar of anothermede anotherme

    si pe mine. eu le am si-acum, nu pot sa le indepartez, nu ma lasa inima.


  • de eliadavid

    Multumesc. Trebuia sa "imortalizez" cumva acest moment din copilaria "papusilor" mele.:)


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!