Străina

de ariadna41 în Poezii de Dor 7 comentarii

pe mine nu mă mai întâmpină teii împrejmuindu-mă cu dulce parfum,
nu-mi mai foșnesc plopii cu mâțișori atârnați, la fereastra din drum
nu mă mai îmbie cireșii cu sărutări bune de agățat șoptiri la ureche,
nici vântul nu mai vrea să-i fie pletele mele nebune în joacă pereche
pe mine frunzele m-au scris în cădere cu zboruri ce-au pierit nefiresc
mi se spune străina, sunt amnezică, doar pe tine in vise mi te-amintesc
nu mai știu cum mă cheamă, am străbătut labirinturi căutând cuvântul perfect
ți-am auzit chemarea cand tocmisem pentru un castel de tăceri, arhitect
pe mine nu mă mai recunoaște pământul când pășesc… străină mă cheamă…
întoarce-mă anotimp de-nfloriri într-un Rai de care să nu-mi fie teamă



7 Comentarii

  • Avatar of anothermede anotherme

    Multă tristeţe, multă... gol în stomac... nod în capul pieptului, aproape rău... unde-o fi miuostaciu să ne scoată din asta?
    Ariadna, tu eşti stăpâna labirinturilor, chiar dacă toamna e cel mai misterios şi ademenitor dintre ele.


  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    Sunt aici! Și anotimpul ”de-nfloriri” vine să ne consoleze, fiți sigure - întâi o iarnă cu fulgi apoi o primăvară cu flori...
    Principalul e ca să nu ne batem singuri pe noi...Raiul e acolo unde suntem...Cu drag de voi, MIhai.


  • de ariadna41

    Suntem stapanii labirinturilor din noi si inventam anotimpuri care sa ne aduca la capatul fiecaruia, Raiul. Doar ca uneori drumul pana acolo traverseaza Infernul ratacirilor.
    Cristina, Mihai, salut sufletele voastre calde si va imbratisez cu tot dragul!


  • Avatar of suride suri

    dacă labirintul e în noi, presupun că şi raiul tot pe acolo, pe undeva îşi află sălaşul


  • de Ludmila_Tea

    Dragă Adriana,ca să te consolez pot să-ți aduc la cunoștință ,ceva ce e știut decând lumea:"Noi toți suntem străini în lume,călători, care rătăcim prin labirinturile viețiii...Așa că ai companie,-- noi cei de pe Poiezii.md.Sper că te simți bine și într-o companie plăcută pentru tine????


  • de ariadna41

    Angela, sunt convinsa ca se afla in noi deopotriva si Raiul si Iadul. Important este sa pastram candela aprinsa ca Lumina sa ne cucereasca definitiv sufletele.
    Ludmila, sunt momente in viata cand boala instrainarii de sine ne atinge pe fiecare dintre noi si atunci labirintul pe care-l strabatem se cufunda in intuneric. Compania voastra este torta ce lumineaza calea, ma bucura si ma onoreaza deopotriva!


  • de valena

    ce descoperire! am lipsit atât de mult! atâtea am scăpat.... ţi-am citit poeziile anterior postate... e farmec...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!